Pentru că sunt un client Orange infidel și nu-mi plătesc facturile din timp (nu am timp. Când am timp, nu am bani, când am bani, nu am chef, când am chef, nu am timp, când am timp, nu am chef, când am chef, nu am bani, când am bani, îi cheltui :D), ei îmi opresc abonamentul. Dar nu înainte de a mă anunța:

Abonamentul dvs. Orange este suspendat pe motiv de neplata a facturii. În consecință ați pierdut punctele Thank You corespunzătoare valorii acestei facturi.

Notă: diacriticile le-am pus eu… așa… din oficiu.

Ok. Piticii nu vor mai avea minute ca să vorbească la mobil, dar când primești astfel de mesaje – cum este cel de mai jos – începi să te întrebi dacă “mai are rost să plătesc factura sau aștept falimentul?”:

Primiți bonus încă 10 puncte Thank You dacă plătiți factura Orange până la XX/07. Bonusul se va aloca pe data de XX/08.

Deci, băăă, crizaților, fomișt…110010000101001001000010101000001010101011111011010 [beep! beep! beep! beep! beep!]

[cănecșăn interaptăd]

[iuzăr `piticii` iz nau on-lain]

Mda, Ruben s-o bușit. Îl reparăm mai încolo. Să terminăm cu fomiștii ăștia.

Deci, dragă Orengi, fix de ciudă nu-l vom lăsa pe Ruben să-și plătească abonamentul. Îl vom convinge să-și ia cartelă. Așa. Iar alea 10 puncte Fenc Iu pe care le-ați promis să vi le încuiați în pivniță, c-o să vă prindă bine pe timp de foamete.

DISCLAIMER:

1. pozițiile ocupate în cadrul firmei selectate pentru acest articol sunt întâmplătoare. Orice asociere cu realitate este pură coincidență.
2. greșelile ortografice sunt intenționate
3. îmi țin piticii în acvariu :D

Ia, avem așa:

Service provider (furnizor de servicii): ăsta este un fraier, care se străduiește să ofere clienților săi servicii de calitate la prețuri minime. El poate fi luat peste picior, dus cu pluta, mințit pe la spate, mințit și pe față, aburit cu acadele și mingi de silicon de 1 leu.

PR-istul (hăl de se ocupă cu comunicarea dintre firmă și restul muritorilor de rând care au ceva biznis cu Corporația): este cel care te sună chiar și în concediu să te anunțe că el avea nevoie de serviciile tale acum un deceniu și că îi trebuie urgent căpșuni din spatele grădinii. Și desigur, trebui să-i “desenezi pe o foaie albă cu creioane colorate” că e început de primăvare, iar căpșunile sunt încă verzi. În mare majoritate a timpului, PR-istul se preface că plouă și dacă nu se preface că plouă, atunci chiar plouă. Îi place să tragă de timp. Nu-l doare-n curcubeau, nici în cot, poate așa cam la 2 metri de cot. Dacă-i faci Bundáskenyér și i-o îndeși în gură îi ies două-trei pârțuri pe ureche și vorbește cu tine de zici că el te-o-nfiat, te-o crescut, te-o dat la școală, te-o scos din școală, te-o dat la facultate, ți-o luat izmene, ți-o făcut abonament la ratuc și el te va și înmormânta.

Patronul: “Ce-i aia `muritor de rând`?”

Marketing manager-ul: “Nene, am un aifon trei ge es furat: ți-l dau cu 300 de euroi. În magazin îi 150, mâncați-aș. Îl vrei? Și te las să-mi și zugrăvești casa”

Juristul: el încă mai așteaptă să primească e-mail-urile pe mașina de scris. Iar când zici “am trimis documentul juristului pentru analiză” asta înseamnă că hârtia a fost trimisă la fabrica de reciclarea a hârtiei pentru a i se analiza compoziția chimică, la sediul poliției `criminale` pentru a căuta amprente, pe urmă la poliție pentru a căuta în baza de date amprentele, căutarea, găsirea și identificarea celor cărora le-au fost găsite amprentele pe hârtie, după care se trimite la grafologi pentru analizarea scrisului (Arial sau Times New Roman; 12pt sau 14pt; 1.5 spațiul dintre rânduri sau mai puțin), de acolo ajunge la o profă de limba română pentru a se analiza din punct de vedere gramatic, stilistic și ortografic documentul, etc. Mai adăugați câți pași vreți voi.
PS: Ca să fiu sincer, vreau să-l scot cu basma curată pe jurist. Nu vreau să pară că nu știe citi sau ceva de genul.

Directorul Economic: “Alo! … Cine? Ce? Bani? Cui? Câți? De ce? Pentru ce? Eu nu știu nimic… Nu, nu mi-a zis PR-istul… Nici Marketing-ul… nici juristul… nici patronul. Da’ cu cine vorbesc? … Nu am bani. La revedere!”

Contabila: asta-i tipa cu facturile și chitanțele. Sincer, 2+2=4 sau de șase ori unu îți poate da maxim șasă, astea le știu și eu, că de aia m-o dat mama la școală… și tot de aia am și terminat-o. În fine, să zicem.

Femeia de serviciu: a nu se confunda cu `femeia de servici`. Defapt, femeia de serviciu face totul. Ciupercile astea de mai sus sunt doar niște clovni de formă și de dragul organigramelor. Femeia de serviciu dă telefoane în locul PR-istului, femeia de serviciu semnează contractele în locul patronului, femeia de serviciu scrie la mașina de scris în locul juristei, femeia de serviciu deschide seif-ul și-l închide la loc în locul directorului economic și tot femeia de serviciu mută bilele de pe numărătoare în locul contabilei.

Ei între ei:

• Patronul către PR-ist: “Tu cine ești?”
• PR-istul către jurist: “Te cunosc de undeva?”
• Directorul economic către marketing: “Încântat de cunoștință.”
• Contabila către patron: “Așa vorbești tu cu mine?! Zici că tu ești șeful.”
• Femeia de serviciu: “Bună ziua! Aș dori să comand o pizza! … Îmi pare rău, dar nu știu cum îi zice la stradă… Și nici la număr.”

Toți în cor: “Muritorilor de rând, suntem deasupra voastră!” [și se bat în piept ca Tarzan în jungla amazoniană]. “Ia, bă! Luați d-aci!” [și aruncă cu coj de banane către onorata audiență în timp ce încearcă să se bucure de această minunată viață].