Deși întregul hazard a complotat pentru mine, nu doar pentru a avea o săptămână ca-n filmele de groază, dar weekend-ul a fost punctul culminant din marele film, tot m-am dus la Peninsula.
Și deși unele girafe cu creier de plastic și minte de rumeguș mi-au promis intrare pe gratis, până la urmă a trebuit să-mi sparg porcușorul de ceramică și să-mi vând monezile de euro ca să pot intra și eu ca tot omul la festival pe ușa de la intrare și nu înnotând. 
Așadar, prima oprire a fost Timpuri Noi. Nu mă prea pasiona, dar l-am însoțit pe Sorlea, care mi-a fost sprijin moral și financiar pe parcursul festivalului. Merci, băiete! 
N-am făcut poze că n-aveam chef. Simplu.
Pe urmă ne-am dus la Grimus, deoarece eu este mare fan Grimus (mai nou trebuie să subliniez sau să italicesc typo-urile intenționate, pentru că unii nu se prind). Atât de mare fan Grimus, încât atunci când voi fi (mai) mare și voi avea atâția bani încât la compania mea de taxiuri voi avea Maybach-uri, îi voi cumpăra pe băieți (la propriu) și îi voi pune să-mi cânte toată ziua-bună-ziua peste tot oriunde mă voi duce. I-aș fi ascultat toată noaptea, dar s-au luat și s-au dus la Prodigy. 
Așa că m-am dus și eu…
… Cu Sorlea. Nu-l uitați pe Sorlea. Și m-au măncat piticii (Da, măh! Voi! De ștergeți rândurile astea v-am spart!) să mă bag și eu în față, ca toți roacării cu freze de struți vopsite lemon-green. Doar că eu n-aveam freză din aia și cred că dacă aveam rămâneam fără ea după ce-a început concertul. Am făcut și live-streaming pe Qik cu E51 (Da, pușcatul ăla de telefon. L I V E S T R E A M I N G. Apropos, pentru ăștia cu iPhone: are și copy-paste… din fabrică… nu a trebuit să-i fac update la soft 
).
Noah, hai, gata. O imagine face cât o mie de cuvinte. Mai jos aveți poze.
